- This topic has 0 replies, 1 voice, and was last updated 3 years, 5 months ago by
.
-
Posts
-
{:it}
Puteți descărca cazuri practice aici
Introducerea conceptelor și abilităților
• Gestionarea emoțiilor.
• Stima de sine.
• Managementul timpului.Situație și Exercițiu
Numele meu este Rosa, sunt o femeie de 40 de ani și locuiesc cu mama mea după ce a fost diagnosticată cu demență senilă acum 5 ani. Înainte trăiam într-o altă casă cu fiul și cu soțul meu, dar după câteva luni de la diagnostic a trebuit să ne mutăm în casa mamei mele, pentru că nu voia să-și părăsească casa și devenea din ce în ce mai puțin autonomă, a trebuit să stau cea mai mare parte a zilelor mele pe la casa ei, deoarece are nevoie de ajutorul meu pentru orice. A fost un moment de cotitură pentru familia mea, dar trebuia să ne adaptăm.
Situația este înrăutățită și mai mult de faptul că nu am nici un membru al familiei dispus să mă ajute; toată lumea ia distanța ca o scuză și nici măcar nu vine să o viziteze. Se pare că nimeni nu a înțeles gravitatea situației sau nu este interesat de starea mamei mele. Mă simt abandonată și sunt întotdeauna obosită. Am grija de ea 7 zile pe saptamana, 24 de ore pe zi. Îmi iubesc pe mama și aș fi dispusă să fac totul pentru ea, dar aș avea nevoie de ajutorul cuiva, pentru că în această situație simt că nu am o cale de ieșire.
Mă simt inadecvată, pentru că, deși am făcut o listă în care am planificat toate activitățile pe care trebuie să le efectuez pe parcursul zilei, nu pot să le finalizez niciodată în modurile și timpii pe care le-aș dori. Am încercat, de asemenea, mai mulți îngrijitori pentru o perioadă, dar niciunul dintre ei nu avea abilitățile necesare pentru a avea grijă de mama mea și astfel am încetat în cele din urmă să mai căutăm. Mi se pare că nimeni nu o poate ajuta, nici măcar eu, iar asta mă face să mă simt copleșită.
Din momentul în care a început să manifeste primele probleme în comunicare am început să nu o mai înțeleg și în ciuda angajamentului meu simt că nu fac destul pentru ea. Din cauza tuturor acestor aspecte mă simt adesea supărată și mă abandonez disperării și vinovăției. Nu mă mai recunosc, înainte de a descoperi această boală teribilă, am fost mereu veselă și fără griji. Mă simt inutilă, cred că nu merit nimic: dacă nu o pot ajuta, eu, fiica ei, care o cunosc bine, cine altcineva o poate face?Activitate: Dezbatere
Acum că ați citit despre acest caz, încercați să reflectați asupra celor întâmplate cu ajutorul ghidului de aptitudini de inteligență emoțională pe care l-ați primit prin PeerCare.
Imaginează-ți că tu ești în locul Rosei:
• Ce sentimente stârnesc această povestire în tine?
• Te-ai simțit vreodată precum femeia din această povestire?
• Consideri că stima de sine a Rosei este mare sau mică?
• Bazându-te pe ce ai citit în acest modul ce ai sfătui-o pe Rosa să facă pentru a-și crește stima de sine?
• Ce ar putea să facă Rosa pentru a-și folosi timpul mai bine?{:}{:en}
Puteți descărca cazuri practice aici
Introducerea conceptelor și abilităților
• Gestionarea emoțiilor.
• Stima de sine.
• Managementul timpului.Situație și Exercițiu
Numele meu este Rosa, sunt o femeie de 40 de ani și locuiesc cu mama mea după ce a fost diagnosticată cu demență senilă acum 5 ani. Înainte trăiam într-o altă casă cu fiul și cu soțul meu, dar după câteva luni de la diagnostic a trebuit să ne mutăm în casa mamei mele, pentru că nu voia să-și părăsească casa și devenea din ce în ce mai puțin autonomă, a trebuit să stau cea mai mare parte a zilelor mele pe la casa ei, deoarece are nevoie de ajutorul meu pentru orice. A fost un moment de cotitură pentru familia mea, dar trebuia să ne adaptăm.
Situația este înrăutățită și mai mult de faptul că nu am nici un membru al familiei dispus să mă ajute; toată lumea ia distanța ca o scuză și nici măcar nu vine să o viziteze. Se pare că nimeni nu a înțeles gravitatea situației sau nu este interesat de starea mamei mele. Mă simt abandonată și sunt întotdeauna obosită. Am grija de ea 7 zile pe saptamana, 24 de ore pe zi. Îmi iubesc pe mama și aș fi dispusă să fac totul pentru ea, dar aș avea nevoie de ajutorul cuiva, pentru că în această situație simt că nu am o cale de ieșire.
Mă simt inadecvată, pentru că, deși am făcut o listă în care am planificat toate activitățile pe care trebuie să le efectuez pe parcursul zilei, nu pot să le finalizez niciodată în modurile și timpii pe care le-aș dori. Am încercat, de asemenea, mai mulți îngrijitori pentru o perioadă, dar niciunul dintre ei nu avea abilitățile necesare pentru a avea grijă de mama mea și astfel am încetat în cele din urmă să mai căutăm. Mi se pare că nimeni nu o poate ajuta, nici măcar eu, iar asta mă face să mă simt copleșită.
Din momentul în care a început să manifeste primele probleme în comunicare am început să nu o mai înțeleg și în ciuda angajamentului meu simt că nu fac destul pentru ea. Din cauza tuturor acestor aspecte mă simt adesea supărată și mă abandonez disperării și vinovăției. Nu mă mai recunosc, înainte de a descoperi această boală teribilă, am fost mereu veselă și fără griji. Mă simt inutilă, cred că nu merit nimic: dacă nu o pot ajuta, eu, fiica ei, care o cunosc bine, cine altcineva o poate face?Activitate: Dezbatere
Acum că ați citit despre acest caz, încercați să reflectați asupra celor întâmplate cu ajutorul ghidului de aptitudini de inteligență emoțională pe care l-ați primit prin PeerCare.
Imaginează-ți că tu ești în locul Rosei:
• Ce sentimente stârnesc această povestire în tine?
• Te-ai simțit vreodată precum femeia din această povestire?
• Consideri că stima de sine a Rosei este mare sau mică?
• Bazându-te pe ce ai citit în acest modul ce ai sfătui-o pe Rosa să facă pentru a-și crește stima de sine?
• Ce ar putea să facă Rosa pentru a-și folosi timpul mai bine?{:}{:es}
Puteți descărca cazuri practice aici
Introducerea conceptelor și abilităților
• Gestionarea emoțiilor.
• Stima de sine.
• Managementul timpului.Situație și Exercițiu
Numele meu este Rosa, sunt o femeie de 40 de ani și locuiesc cu mama mea după ce a fost diagnosticată cu demență senilă acum 5 ani. Înainte trăiam într-o altă casă cu fiul și cu soțul meu, dar după câteva luni de la diagnostic a trebuit să ne mutăm în casa mamei mele, pentru că nu voia să-și părăsească casa și devenea din ce în ce mai puțin autonomă, a trebuit să stau cea mai mare parte a zilelor mele pe la casa ei, deoarece are nevoie de ajutorul meu pentru orice. A fost un moment de cotitură pentru familia mea, dar trebuia să ne adaptăm.
Situația este înrăutățită și mai mult de faptul că nu am nici un membru al familiei dispus să mă ajute; toată lumea ia distanța ca o scuză și nici măcar nu vine să o viziteze. Se pare că nimeni nu a înțeles gravitatea situației sau nu este interesat de starea mamei mele. Mă simt abandonată și sunt întotdeauna obosită. Am grija de ea 7 zile pe saptamana, 24 de ore pe zi. Îmi iubesc pe mama și aș fi dispusă să fac totul pentru ea, dar aș avea nevoie de ajutorul cuiva, pentru că în această situație simt că nu am o cale de ieșire.
Mă simt inadecvată, pentru că, deși am făcut o listă în care am planificat toate activitățile pe care trebuie să le efectuez pe parcursul zilei, nu pot să le finalizez niciodată în modurile și timpii pe care le-aș dori. Am încercat, de asemenea, mai mulți îngrijitori pentru o perioadă, dar niciunul dintre ei nu avea abilitățile necesare pentru a avea grijă de mama mea și astfel am încetat în cele din urmă să mai căutăm. Mi se pare că nimeni nu o poate ajuta, nici măcar eu, iar asta mă face să mă simt copleșită.
Din momentul în care a început să manifeste primele probleme în comunicare am început să nu o mai înțeleg și în ciuda angajamentului meu simt că nu fac destul pentru ea. Din cauza tuturor acestor aspecte mă simt adesea supărată și mă abandonez disperării și vinovăției. Nu mă mai recunosc, înainte de a descoperi această boală teribilă, am fost mereu veselă și fără griji. Mă simt inutilă, cred că nu merit nimic: dacă nu o pot ajuta, eu, fiica ei, care o cunosc bine, cine altcineva o poate face?Activitate: Dezbatere
Acum că ați citit despre acest caz, încercați să reflectați asupra celor întâmplate cu ajutorul ghidului de aptitudini de inteligență emoțională pe care l-ați primit prin PeerCare.
Imaginează-ți că tu ești în locul Rosei:
• Ce sentimente stârnesc această povestire în tine?
• Te-ai simțit vreodată precum femeia din această povestire?
• Consideri că stima de sine a Rosei este mare sau mică?
• Bazându-te pe ce ai citit în acest modul ce ai sfătui-o pe Rosa să facă pentru a-și crește stima de sine?
• Ce ar putea să facă Rosa pentru a-și folosi timpul mai bine?{:}{:ro}
Puteți descărca cazuri practice aici
Introducerea conceptelor și abilităților
• Gestionarea emoțiilor.
• Stima de sine.
• Managementul timpului.Situație și Exercițiu
Numele meu este Rosa, sunt o femeie de 40 de ani și locuiesc cu mama mea după ce a fost diagnosticată cu demență senilă acum 5 ani. Înainte trăiam într-o altă casă cu fiul și cu soțul meu, dar după câteva luni de la diagnostic a trebuit să ne mutăm în casa mamei mele, pentru că nu voia să-și părăsească casa și devenea din ce în ce mai puțin autonomă, a trebuit să stau cea mai mare parte a zilelor mele pe la casa ei, deoarece are nevoie de ajutorul meu pentru orice. A fost un moment de cotitură pentru familia mea, dar trebuia să ne adaptăm.
Situația este înrăutățită și mai mult de faptul că nu am nici un membru al familiei dispus să mă ajute; toată lumea ia distanța ca o scuză și nici măcar nu vine să o viziteze. Se pare că nimeni nu a înțeles gravitatea situației sau nu este interesat de starea mamei mele. Mă simt abandonată și sunt întotdeauna obosită. Am grija de ea 7 zile pe saptamana, 24 de ore pe zi. Îmi iubesc pe mama și aș fi dispusă să fac totul pentru ea, dar aș avea nevoie de ajutorul cuiva, pentru că în această situație simt că nu am o cale de ieșire.
Mă simt inadecvată, pentru că, deși am făcut o listă în care am planificat toate activitățile pe care trebuie să le efectuez pe parcursul zilei, nu pot să le finalizez niciodată în modurile și timpii pe care le-aș dori. Am încercat, de asemenea, mai mulți îngrijitori pentru o perioadă, dar niciunul dintre ei nu avea abilitățile necesare pentru a avea grijă de mama mea și astfel am încetat în cele din urmă să mai căutăm. Mi se pare că nimeni nu o poate ajuta, nici măcar eu, iar asta mă face să mă simt copleșită.
Din momentul în care a început să manifeste primele probleme în comunicare am început să nu o mai înțeleg și în ciuda angajamentului meu simt că nu fac destul pentru ea. Din cauza tuturor acestor aspecte mă simt adesea supărată și mă abandonez disperării și vinovăției. Nu mă mai recunosc, înainte de a descoperi această boală teribilă, am fost mereu veselă și fără griji. Mă simt inutilă, cred că nu merit nimic: dacă nu o pot ajuta, eu, fiica ei, care o cunosc bine, cine altcineva o poate face?Activitate: Dezbatere
Acum că ați citit despre acest caz, încercați să reflectați asupra celor întâmplate cu ajutorul ghidului de aptitudini de inteligență emoțională pe care l-ați primit prin PeerCare.
Imaginează-ți că tu ești în locul Rosei:
• Ce sentimente stârnesc această povestire în tine?
• Te-ai simțit vreodată precum femeia din această povestire?
• Consideri că stima de sine a Rosei este mare sau mică?
• Bazându-te pe ce ai citit în acest modul ce ai sfătui-o pe Rosa să facă pentru a-și crește stima de sine?
• Ce ar putea să facă Rosa pentru a-și folosi timpul mai bine?{:}{:pt}
Puteți descărca cazuri practice aici
Introducerea conceptelor și abilităților
• Gestionarea emoțiilor.
• Stima de sine.
• Managementul timpului.Situație și Exercițiu
Numele meu este Rosa, sunt o femeie de 40 de ani și locuiesc cu mama mea după ce a fost diagnosticată cu demență senilă acum 5 ani. Înainte trăiam într-o altă casă cu fiul și cu soțul meu, dar după câteva luni de la diagnostic a trebuit să ne mutăm în casa mamei mele, pentru că nu voia să-și părăsească casa și devenea din ce în ce mai puțin autonomă, a trebuit să stau cea mai mare parte a zilelor mele pe la casa ei, deoarece are nevoie de ajutorul meu pentru orice. A fost un moment de cotitură pentru familia mea, dar trebuia să ne adaptăm.
Situația este înrăutățită și mai mult de faptul că nu am nici un membru al familiei dispus să mă ajute; toată lumea ia distanța ca o scuză și nici măcar nu vine să o viziteze. Se pare că nimeni nu a înțeles gravitatea situației sau nu este interesat de starea mamei mele. Mă simt abandonată și sunt întotdeauna obosită. Am grija de ea 7 zile pe saptamana, 24 de ore pe zi. Îmi iubesc pe mama și aș fi dispusă să fac totul pentru ea, dar aș avea nevoie de ajutorul cuiva, pentru că în această situație simt că nu am o cale de ieșire.
Mă simt inadecvată, pentru că, deși am făcut o listă în care am planificat toate activitățile pe care trebuie să le efectuez pe parcursul zilei, nu pot să le finalizez niciodată în modurile și timpii pe care le-aș dori. Am încercat, de asemenea, mai mulți îngrijitori pentru o perioadă, dar niciunul dintre ei nu avea abilitățile necesare pentru a avea grijă de mama mea și astfel am încetat în cele din urmă să mai căutăm. Mi se pare că nimeni nu o poate ajuta, nici măcar eu, iar asta mă face să mă simt copleșită.
Din momentul în care a început să manifeste primele probleme în comunicare am început să nu o mai înțeleg și în ciuda angajamentului meu simt că nu fac destul pentru ea. Din cauza tuturor acestor aspecte mă simt adesea supărată și mă abandonez disperării și vinovăției. Nu mă mai recunosc, înainte de a descoperi această boală teribilă, am fost mereu veselă și fără griji. Mă simt inutilă, cred că nu merit nimic: dacă nu o pot ajuta, eu, fiica ei, care o cunosc bine, cine altcineva o poate face?Activitate: Dezbatere
Acum că ați citit despre acest caz, încercați să reflectați asupra celor întâmplate cu ajutorul ghidului de aptitudini de inteligență emoțională pe care l-ați primit prin PeerCare.
Imaginează-ți că tu ești în locul Rosei:
• Ce sentimente stârnesc această povestire în tine?
• Te-ai simțit vreodată precum femeia din această povestire?
• Consideri că stima de sine a Rosei este mare sau mică?
• Bazându-te pe ce ai citit în acest modul ce ai sfătui-o pe Rosa să facă pentru a-și crește stima de sine?
• Ce ar putea să facă Rosa pentru a-și folosi timpul mai bine?{:}{:tr}
Puteți descărca cazuri practice aici
Introducerea conceptelor și abilităților
• Gestionarea emoțiilor.
• Stima de sine.
• Managementul timpului.Situație și Exercițiu
Numele meu este Rosa, sunt o femeie de 40 de ani și locuiesc cu mama mea după ce a fost diagnosticată cu demență senilă acum 5 ani. Înainte trăiam într-o altă casă cu fiul și cu soțul meu, dar după câteva luni de la diagnostic a trebuit să ne mutăm în casa mamei mele, pentru că nu voia să-și părăsească casa și devenea din ce în ce mai puțin autonomă, a trebuit să stau cea mai mare parte a zilelor mele pe la casa ei, deoarece are nevoie de ajutorul meu pentru orice. A fost un moment de cotitură pentru familia mea, dar trebuia să ne adaptăm.
Situația este înrăutățită și mai mult de faptul că nu am nici un membru al familiei dispus să mă ajute; toată lumea ia distanța ca o scuză și nici măcar nu vine să o viziteze. Se pare că nimeni nu a înțeles gravitatea situației sau nu este interesat de starea mamei mele. Mă simt abandonată și sunt întotdeauna obosită. Am grija de ea 7 zile pe saptamana, 24 de ore pe zi. Îmi iubesc pe mama și aș fi dispusă să fac totul pentru ea, dar aș avea nevoie de ajutorul cuiva, pentru că în această situație simt că nu am o cale de ieșire.
Mă simt inadecvată, pentru că, deși am făcut o listă în care am planificat toate activitățile pe care trebuie să le efectuez pe parcursul zilei, nu pot să le finalizez niciodată în modurile și timpii pe care le-aș dori. Am încercat, de asemenea, mai mulți îngrijitori pentru o perioadă, dar niciunul dintre ei nu avea abilitățile necesare pentru a avea grijă de mama mea și astfel am încetat în cele din urmă să mai căutăm. Mi se pare că nimeni nu o poate ajuta, nici măcar eu, iar asta mă face să mă simt copleșită.
Din momentul în care a început să manifeste primele probleme în comunicare am început să nu o mai înțeleg și în ciuda angajamentului meu simt că nu fac destul pentru ea. Din cauza tuturor acestor aspecte mă simt adesea supărată și mă abandonez disperării și vinovăției. Nu mă mai recunosc, înainte de a descoperi această boală teribilă, am fost mereu veselă și fără griji. Mă simt inutilă, cred că nu merit nimic: dacă nu o pot ajuta, eu, fiica ei, care o cunosc bine, cine altcineva o poate face?Activitate: Dezbatere
Acum că ați citit despre acest caz, încercați să reflectați asupra celor întâmplate cu ajutorul ghidului de aptitudini de inteligență emoțională pe care l-ați primit prin PeerCare.
Imaginează-ți că tu ești în locul Rosei:
• Ce sentimente stârnesc această povestire în tine?
• Te-ai simțit vreodată precum femeia din această povestire?
• Consideri că stima de sine a Rosei este mare sau mică?
• Bazându-te pe ce ai citit în acest modul ce ai sfătui-o pe Rosa să facă pentru a-și crește stima de sine?
• Ce ar putea să facă Rosa pentru a-și folosi timpul mai bine?{:}
- You must be logged in to reply to this topic.