Modulul 4 – Cazuri Practice – Este aceasta o societate la care s

[admin]

{:it}

Puteți descărca cazuri practice aici

Introducerea conceptelor și abilităților
• Empatia
• Depășirea prejudecăților
• Înțelegerea diferențelor

Situație și Exercițiu
Aceasta este povestea adevărată a lui Aslı Dinçman care suferă de paralizie cerebrală.
Joi 11 Octombrie 2012, împreună cu mama mea, Suzan și Sezen, am fost la unul dintre restaurantele noastre favorite cu chifteluțe într-un centru comercial pentru a lua masa de prânz. O tânără chelneriță zâmbitoare în vârstă de 20 de ani începuse să lucreze acolo. Când ne-am așezat la masa ea ne-a adus patru tacâmuri. Dar când a pus tacâmul în fața mea s-a uitat în ochii mamei mele și a zis: “Folosește tacâmurile, nu-i așa?”
Mama mea, ca de obicei, a spus: “Asli poate mânca cu furculița. O voi ajuta atunci când va fi nevoie”. Când tânăra doamnă a venit să aducă Meniurile pentru ca noi să alegem ce să mâncăm, m-am gândit că va aduce cu siguranță trei și nu m-am înșelat. Ea a pus câte unul în fața celorlalți. M-am uitat în ochii tinerei, în timp ce părinții mei se uitau la listă. – Pot să am un Meniu de asemenea? Am spus.
Am simțit-o privindu-mă când mă uitam la pagini răsfoindu-le cu mișcările mele greoaie. La o pagină pe care nu o puteam întoarce, ea a venit zâmbind și m-a ajutat. Potrivit mamei mele, cele trei doamne de la masa vecină se uitau la mâncarea mea într-o stare de extaz. După un timp, când mama mea s-a uitat la ele cu un zâmbet, acestea și-au întors capul în loc să spună: “Poftă bună!”. Am fost atât de ocupată să îmi savurez mâncarea, încât nici măcar nu mi-am dat seama.
În timp ce mâncam cina, eram deranjată de faptul că pe pereți nu existau fotografii cu Atatürk (fondatorul Republicii Turce). Înainte de a pleca, am dorit să atrag atenția conducerii și i-am spus chelneriței despre acest important neajuns. Mama a convertit acestea din limbajul spastic într-o formă ușor de înțeles. “Sigur, voi transmite”, a spus ea.
Ref: http://blog.milliyet.com.tr/toplumun-engellilerle-ilgili-onyargili-algi-ve-davranis-bicimleri-nasil-asilir-/Blog/?BlogNo=383364

Activitate: Dezbatere
Acum că ați citit despre acest caz, comentați la următoarele întrebări cu ajutorul ghidului aptitudinilor de inteligență emoțională pe care le-ați primit prin PeerCare.
• Cum v-ați comporta dacă ați fi chelnerița?
• Cum v-ați comporta dacă ați fi mama sau îngrijitoarea?
• Cum v-ați comporta dacă ați fi una dintre persoanele de la masa vecină?
• Care este perspectiva chelneriței despre paralizia cerebrală?
• Credeți că dizabilitatea fizică este asociată cu cea mentală în comunitate? Ce fel de percepție a dizabilității produce exemplul dat.
• Care este problema principală în acest exemplu? Ca și îngrijitor, ce credeți că ar trebui făcut într-o astfel de situație?

{:}{:en}

Puteți descărca cazuri practice aici

Introducerea conceptelor și abilităților
• Empatia
• Depășirea prejudecăților
• Înțelegerea diferențelor

Situație și Exercițiu
Aceasta este povestea adevărată a lui Aslı Dinçman care suferă de paralizie cerebrală.
Joi 11 Octombrie 2012, împreună cu mama mea, Suzan și Sezen, am fost la unul dintre restaurantele noastre favorite cu chifteluțe într-un centru comercial pentru a lua masa de prânz. O tânără chelneriță zâmbitoare în vârstă de 20 de ani începuse să lucreze acolo. Când ne-am așezat la masa ea ne-a adus patru tacâmuri. Dar când a pus tacâmul în fața mea s-a uitat în ochii mamei mele și a zis: “Folosește tacâmurile, nu-i așa?”
Mama mea, ca de obicei, a spus: “Asli poate mânca cu furculița. O voi ajuta atunci când va fi nevoie”. Când tânăra doamnă a venit să aducă Meniurile pentru ca noi să alegem ce să mâncăm, m-am gândit că va aduce cu siguranță trei și nu m-am înșelat. Ea a pus câte unul în fața celorlalți. M-am uitat în ochii tinerei, în timp ce părinții mei se uitau la listă. – Pot să am un Meniu de asemenea? Am spus.
Am simțit-o privindu-mă când mă uitam la pagini răsfoindu-le cu mișcările mele greoaie. La o pagină pe care nu o puteam întoarce, ea a venit zâmbind și m-a ajutat. Potrivit mamei mele, cele trei doamne de la masa vecină se uitau la mâncarea mea într-o stare de extaz. După un timp, când mama mea s-a uitat la ele cu un zâmbet, acestea și-au întors capul în loc să spună: “Poftă bună!”. Am fost atât de ocupată să îmi savurez mâncarea, încât nici măcar nu mi-am dat seama.
În timp ce mâncam cina, eram deranjată de faptul că pe pereți nu existau fotografii cu Atatürk (fondatorul Republicii Turce). Înainte de a pleca, am dorit să atrag atenția conducerii și i-am spus chelneriței despre acest important neajuns. Mama a convertit acestea din limbajul spastic într-o formă ușor de înțeles. “Sigur, voi transmite”, a spus ea.
Ref: http://blog.milliyet.com.tr/toplumun-engellilerle-ilgili-onyargili-algi-ve-davranis-bicimleri-nasil-asilir-/Blog/?BlogNo=383364

Activitate: Dezbatere
Acum că ați citit despre acest caz, comentați la următoarele întrebări cu ajutorul ghidului aptitudinilor de inteligență emoțională pe care le-ați primit prin PeerCare.
• Cum v-ați comporta dacă ați fi chelnerița?
• Cum v-ați comporta dacă ați fi mama sau îngrijitoarea?
• Cum v-ați comporta dacă ați fi una dintre persoanele de la masa vecină?
• Care este perspectiva chelneriței despre paralizia cerebrală?
• Credeți că dizabilitatea fizică este asociată cu cea mentală în comunitate? Ce fel de percepție a dizabilității produce exemplul dat.
• Care este problema principală în acest exemplu? Ca și îngrijitor, ce credeți că ar trebui făcut într-o astfel de situație?

{:}{:es}

Puteți descărca cazuri practice aici

Introducerea conceptelor și abilităților
• Empatia
• Depășirea prejudecăților
• Înțelegerea diferențelor

Situație și Exercițiu
Aceasta este povestea adevărată a lui Aslı Dinçman care suferă de paralizie cerebrală.
Joi 11 Octombrie 2012, împreună cu mama mea, Suzan și Sezen, am fost la unul dintre restaurantele noastre favorite cu chifteluțe într-un centru comercial pentru a lua masa de prânz. O tânără chelneriță zâmbitoare în vârstă de 20 de ani începuse să lucreze acolo. Când ne-am așezat la masa ea ne-a adus patru tacâmuri. Dar când a pus tacâmul în fața mea s-a uitat în ochii mamei mele și a zis: “Folosește tacâmurile, nu-i așa?”
Mama mea, ca de obicei, a spus: “Asli poate mânca cu furculița. O voi ajuta atunci când va fi nevoie”. Când tânăra doamnă a venit să aducă Meniurile pentru ca noi să alegem ce să mâncăm, m-am gândit că va aduce cu siguranță trei și nu m-am înșelat. Ea a pus câte unul în fața celorlalți. M-am uitat în ochii tinerei, în timp ce părinții mei se uitau la listă. – Pot să am un Meniu de asemenea? Am spus.
Am simțit-o privindu-mă când mă uitam la pagini răsfoindu-le cu mișcările mele greoaie. La o pagină pe care nu o puteam întoarce, ea a venit zâmbind și m-a ajutat. Potrivit mamei mele, cele trei doamne de la masa vecină se uitau la mâncarea mea într-o stare de extaz. După un timp, când mama mea s-a uitat la ele cu un zâmbet, acestea și-au întors capul în loc să spună: “Poftă bună!”. Am fost atât de ocupată să îmi savurez mâncarea, încât nici măcar nu mi-am dat seama.
În timp ce mâncam cina, eram deranjată de faptul că pe pereți nu existau fotografii cu Atatürk (fondatorul Republicii Turce). Înainte de a pleca, am dorit să atrag atenția conducerii și i-am spus chelneriței despre acest important neajuns. Mama a convertit acestea din limbajul spastic într-o formă ușor de înțeles. “Sigur, voi transmite”, a spus ea.
Ref: http://blog.milliyet.com.tr/toplumun-engellilerle-ilgili-onyargili-algi-ve-davranis-bicimleri-nasil-asilir-/Blog/?BlogNo=383364

Activitate: Dezbatere
Acum că ați citit despre acest caz, comentați la următoarele întrebări cu ajutorul ghidului aptitudinilor de inteligență emoțională pe care le-ați primit prin PeerCare.
• Cum v-ați comporta dacă ați fi chelnerița?
• Cum v-ați comporta dacă ați fi mama sau îngrijitoarea?
• Cum v-ați comporta dacă ați fi una dintre persoanele de la masa vecină?
• Care este perspectiva chelneriței despre paralizia cerebrală?
• Credeți că dizabilitatea fizică este asociată cu cea mentală în comunitate? Ce fel de percepție a dizabilității produce exemplul dat.
• Care este problema principală în acest exemplu? Ca și îngrijitor, ce credeți că ar trebui făcut într-o astfel de situație?

{:}{:ro}

Puteți descărca cazuri practice aici

Introducerea conceptelor și abilităților
• Empatia
• Depășirea prejudecăților
• Înțelegerea diferențelor

Situație și Exercițiu
Aceasta este povestea adevărată a lui Aslı Dinçman care suferă de paralizie cerebrală.
Joi 11 Octombrie 2012, împreună cu mama mea, Suzan și Sezen, am fost la unul dintre restaurantele noastre favorite cu chifteluțe într-un centru comercial pentru a lua masa de prânz. O tânără chelneriță zâmbitoare în vârstă de 20 de ani începuse să lucreze acolo. Când ne-am așezat la masa ea ne-a adus patru tacâmuri. Dar când a pus tacâmul în fața mea s-a uitat în ochii mamei mele și a zis: “Folosește tacâmurile, nu-i așa?”
Mama mea, ca de obicei, a spus: “Asli poate mânca cu furculița. O voi ajuta atunci când va fi nevoie”. Când tânăra doamnă a venit să aducă Meniurile pentru ca noi să alegem ce să mâncăm, m-am gândit că va aduce cu siguranță trei și nu m-am înșelat. Ea a pus câte unul în fața celorlalți. M-am uitat în ochii tinerei, în timp ce părinții mei se uitau la listă. – Pot să am un Meniu de asemenea? Am spus.
Am simțit-o privindu-mă când mă uitam la pagini răsfoindu-le cu mișcările mele greoaie. La o pagină pe care nu o puteam întoarce, ea a venit zâmbind și m-a ajutat. Potrivit mamei mele, cele trei doamne de la masa vecină se uitau la mâncarea mea într-o stare de extaz. După un timp, când mama mea s-a uitat la ele cu un zâmbet, acestea și-au întors capul în loc să spună: “Poftă bună!”. Am fost atât de ocupată să îmi savurez mâncarea, încât nici măcar nu mi-am dat seama.
În timp ce mâncam cina, eram deranjată de faptul că pe pereți nu existau fotografii cu Atatürk (fondatorul Republicii Turce). Înainte de a pleca, am dorit să atrag atenția conducerii și i-am spus chelneriței despre acest important neajuns. Mama a convertit acestea din limbajul spastic într-o formă ușor de înțeles. “Sigur, voi transmite”, a spus ea.
Ref: http://blog.milliyet.com.tr/toplumun-engellilerle-ilgili-onyargili-algi-ve-davranis-bicimleri-nasil-asilir-/Blog/?BlogNo=383364

Activitate: Dezbatere
Acum că ați citit despre acest caz, comentați la următoarele întrebări cu ajutorul ghidului aptitudinilor de inteligență emoțională pe care le-ați primit prin PeerCare.
• Cum v-ați comporta dacă ați fi chelnerița?
• Cum v-ați comporta dacă ați fi mama sau îngrijitoarea?
• Cum v-ați comporta dacă ați fi una dintre persoanele de la masa vecină?
• Care este perspectiva chelneriței despre paralizia cerebrală?
• Credeți că dizabilitatea fizică este asociată cu cea mentală în comunitate? Ce fel de percepție a dizabilității produce exemplul dat.
• Care este problema principală în acest exemplu? Ca și îngrijitor, ce credeți că ar trebui făcut într-o astfel de situație?

{:}{:pt}

Puteți descărca cazuri practice aici

Introducerea conceptelor și abilităților
• Empatia
• Depășirea prejudecăților
• Înțelegerea diferențelor

Situație și Exercițiu
Aceasta este povestea adevărată a lui Aslı Dinçman care suferă de paralizie cerebrală.
Joi 11 Octombrie 2012, împreună cu mama mea, Suzan și Sezen, am fost la unul dintre restaurantele noastre favorite cu chifteluțe într-un centru comercial pentru a lua masa de prânz. O tânără chelneriță zâmbitoare în vârstă de 20 de ani începuse să lucreze acolo. Când ne-am așezat la masa ea ne-a adus patru tacâmuri. Dar când a pus tacâmul în fața mea s-a uitat în ochii mamei mele și a zis: “Folosește tacâmurile, nu-i așa?”
Mama mea, ca de obicei, a spus: “Asli poate mânca cu furculița. O voi ajuta atunci când va fi nevoie”. Când tânăra doamnă a venit să aducă Meniurile pentru ca noi să alegem ce să mâncăm, m-am gândit că va aduce cu siguranță trei și nu m-am înșelat. Ea a pus câte unul în fața celorlalți. M-am uitat în ochii tinerei, în timp ce părinții mei se uitau la listă. – Pot să am un Meniu de asemenea? Am spus.
Am simțit-o privindu-mă când mă uitam la pagini răsfoindu-le cu mișcările mele greoaie. La o pagină pe care nu o puteam întoarce, ea a venit zâmbind și m-a ajutat. Potrivit mamei mele, cele trei doamne de la masa vecină se uitau la mâncarea mea într-o stare de extaz. După un timp, când mama mea s-a uitat la ele cu un zâmbet, acestea și-au întors capul în loc să spună: “Poftă bună!”. Am fost atât de ocupată să îmi savurez mâncarea, încât nici măcar nu mi-am dat seama.
În timp ce mâncam cina, eram deranjată de faptul că pe pereți nu existau fotografii cu Atatürk (fondatorul Republicii Turce). Înainte de a pleca, am dorit să atrag atenția conducerii și i-am spus chelneriței despre acest important neajuns. Mama a convertit acestea din limbajul spastic într-o formă ușor de înțeles. “Sigur, voi transmite”, a spus ea.
Ref: http://blog.milliyet.com.tr/toplumun-engellilerle-ilgili-onyargili-algi-ve-davranis-bicimleri-nasil-asilir-/Blog/?BlogNo=383364

Activitate: Dezbatere
Acum că ați citit despre acest caz, comentați la următoarele întrebări cu ajutorul ghidului aptitudinilor de inteligență emoțională pe care le-ați primit prin PeerCare.
• Cum v-ați comporta dacă ați fi chelnerița?
• Cum v-ați comporta dacă ați fi mama sau îngrijitoarea?
• Cum v-ați comporta dacă ați fi una dintre persoanele de la masa vecină?
• Care este perspectiva chelneriței despre paralizia cerebrală?
• Credeți că dizabilitatea fizică este asociată cu cea mentală în comunitate? Ce fel de percepție a dizabilității produce exemplul dat.
• Care este problema principală în acest exemplu? Ca și îngrijitor, ce credeți că ar trebui făcut într-o astfel de situație?

{:}{:tr}

Puteți descărca cazuri practice aici

Introducerea conceptelor și abilităților
• Empatia
• Depășirea prejudecăților
• Înțelegerea diferențelor

Situație și Exercițiu
Aceasta este povestea adevărată a lui Aslı Dinçman care suferă de paralizie cerebrală.
Joi 11 Octombrie 2012, împreună cu mama mea, Suzan și Sezen, am fost la unul dintre restaurantele noastre favorite cu chifteluțe într-un centru comercial pentru a lua masa de prânz. O tânără chelneriță zâmbitoare în vârstă de 20 de ani începuse să lucreze acolo. Când ne-am așezat la masa ea ne-a adus patru tacâmuri. Dar când a pus tacâmul în fața mea s-a uitat în ochii mamei mele și a zis: “Folosește tacâmurile, nu-i așa?”
Mama mea, ca de obicei, a spus: “Asli poate mânca cu furculița. O voi ajuta atunci când va fi nevoie”. Când tânăra doamnă a venit să aducă Meniurile pentru ca noi să alegem ce să mâncăm, m-am gândit că va aduce cu siguranță trei și nu m-am înșelat. Ea a pus câte unul în fața celorlalți. M-am uitat în ochii tinerei, în timp ce părinții mei se uitau la listă. – Pot să am un Meniu de asemenea? Am spus.
Am simțit-o privindu-mă când mă uitam la pagini răsfoindu-le cu mișcările mele greoaie. La o pagină pe care nu o puteam întoarce, ea a venit zâmbind și m-a ajutat. Potrivit mamei mele, cele trei doamne de la masa vecină se uitau la mâncarea mea într-o stare de extaz. După un timp, când mama mea s-a uitat la ele cu un zâmbet, acestea și-au întors capul în loc să spună: “Poftă bună!”. Am fost atât de ocupată să îmi savurez mâncarea, încât nici măcar nu mi-am dat seama.
În timp ce mâncam cina, eram deranjată de faptul că pe pereți nu existau fotografii cu Atatürk (fondatorul Republicii Turce). Înainte de a pleca, am dorit să atrag atenția conducerii și i-am spus chelneriței despre acest important neajuns. Mama a convertit acestea din limbajul spastic într-o formă ușor de înțeles. “Sigur, voi transmite”, a spus ea.
Ref: http://blog.milliyet.com.tr/toplumun-engellilerle-ilgili-onyargili-algi-ve-davranis-bicimleri-nasil-asilir-/Blog/?BlogNo=383364

Activitate: Dezbatere
Acum că ați citit despre acest caz, comentați la următoarele întrebări cu ajutorul ghidului aptitudinilor de inteligență emoțională pe care le-ați primit prin PeerCare.
• Cum v-ați comporta dacă ați fi chelnerița?
• Cum v-ați comporta dacă ați fi mama sau îngrijitoarea?
• Cum v-ați comporta dacă ați fi una dintre persoanele de la masa vecină?
• Care este perspectiva chelneriței despre paralizia cerebrală?
• Credeți că dizabilitatea fizică este asociată cu cea mentală în comunitate? Ce fel de percepție a dizabilității produce exemplul dat.
• Care este problema principală în acest exemplu? Ca și îngrijitor, ce credeți că ar trebui făcut într-o astfel de situație?

{:}

[Author]

Posts